Cozmin Gușă | Editorial: Securism. Trecut, prezent, consecințe fatale.

Cozmin Gușă | Editorial: Securism. Trecut, prezent, consecințe fatale.

Sa definesc Securismul ar fi o ambitie ce depaseste posibilitatile unui editorial, dar este neindoielnic ca si eu si altii, cu acces la informatiile semnificative ale ultimelor zeci de ani, avem datoria de a reincepe sa scriem despre asta.

Imi propun totusi sa redeschid azi subiectul Securismului, tocmai pentru ca reprezentantii acestui “curent” au ajuns sa domine deciziile majore ale momentului (intr-un fel imperceptibil publicului!), atat in politica, mass-media si mai ales in justitie, cu consecinte ale caror nocivitate este inspaimantatoare. Si folosesc cuvinte tari, meritat, dupa o atenta analiza.

Ce ne revolta in perioada comunista legat de Securism: cenzura, blocajul informational, informatorii colegi de servici/vecini/rude/etc. , implicarea securistilor in actul de justitie, infiltrarea redactiilor mass-media si a altor zone de vectorizare a opiniei publice, si-ar mai fi. Despre metodele prin care Securismul domina viata publica atunci sa mentionez doar santajul, recompensa materiala, exploatarea tarelor de caracter, aplicate toate asupra agentilor activi de implementare, sa zicem cel putin 500.000 de romani, ce formau un fel de “ armata a represiunii securistice”.

Ce-a ramas azi de tip securistic in viata publica si ce-ar fi nou? Cenzura a devenit un fel de autocenzura, impusa prin agenti platiti, patroni de presa santajati, scriitori amenintati sau colaborationisti; blocajul informational s-a topit in sintagma manipulatorie de tip “ definirea agendei zilei interesanta pentru publicul nostru” (ceva sofisticat oricum 😉 ); informatorii sunt omniprezenti, explozia online-ului multiplicand maximal monitorizarea vietii private a celor care conteaza; actul de justitie, evident decis prin actiuni de presiune si santaj, fie in baza unor monitorizari curente, dar mai ales in baza celebrei arhive “SIPA”, de care toti se intereseaza dar mai nimeni nu vrea sa observe public cine, cum si de ce a subtilizat-o; infiltrarea redactiilor mass-media, “secretul lui Polichinelle”; ce e mai tare insa in Securismul post 89, fata de cel comunist, este actiunea de tip securistic la varful TUTUROR partidelor politice actuale, de unde vine clar si colapsul activitatii de partid, de tip constructiv, in interesul cetateanului, s.a.m.d.

Daca e asa, si este (!), cum a fost posibil asta in conditiile in care in care mai toti am actionat antitotalitar si am operat cu idea despinderii de dictatura, comunism si Securism in 1989? Pe scurt: in fapt noi am scapat doar de dictatura; Comunismul s-a perpetuat post ’89 fara mari probleme, Iliescu si ai sai multi (unii nebanuiti!) au condus in continuare; partidele istorice, declarat anticomuniste, au fost impanate generos cu informatorii santajabili ai diverselor servicii secrete comuniste; Justitia a lucrat in baza vechilor retele pre ’89, care n-au fost deranjate cu mai nimic, ba chiar au fost folosite cu maxima eficienta de catre ‘’cunoscatori’’; Iar mass-media a avut o perioada de relativa libertate pana la inceputul celui de-al doilea mandat Basescu, fiind apoi gatuita treptat de niste calai nevazuti, pana la ‘’cvasisufocarea’’ de azi.

Ei bine, neosecurismul descris de mine mai sus, era latent dar eficient, si s-a consolidat si ‘’afirmat public’’ exact in epoca Basescu. Si-au fost si avertismente publice ca se va intampla asa: retin din 2005 un editorial al lui Cristian Tudor Popescu ce anunta corect “Securism dupa comunism”; la despartirea mea de Basescu , in ianuarie 2005, vorbeam public despre pericolul celei “de-a doua fratii a securitatii”; si-au mai fost cateva. Imi amintesc deseamenea ca prin 2006, am cerut oficial desfiintarea SIPA, fiind evidenta nocivitatea asupra actului de justitie prin santajele practicate pe baza monitorizarii vietilor personale ale procurorilor si judecatorilor. S-a facut, dar atentie, doar dupa ce Macovei&company au copiat dosarele si i le-au predat (sau nu?!) lui Florian Coldea, ce a folosit acele ‘’date utile’’ inclusiv pentru ca sa-i faca drum lin lui Basescu pe la CCR si deciziile legate de suspendare.

Intrebare tare: cum de s-a reinstaurat Securismul in plin proces de integrare euroatlantica a Romaniei? Varianta de raspuns: din pricina unor mari disensiuni ale ‘’clubului SUA-UE’’ , legate nu doar de coruptia din jurul lui Adrian Nastase dar si de incapacitatea noului presedinte Basescu de a lucra cu partidele politice, euratlanticii au ales ca interlocutor si colaborator principal in Romania SERVICIILE , unde in ‘’epoca marinarului’’ se instalasera deja la conducere oameni cu puternica apetenta de tip securistic (dupa modelul capitanului “Base”!), asa cum ispravile cuplului Maior-Coldea au demonstrat. In aceste conditii, a fost relativ simplu ca neosecurismul sa se reinstaureze, nederanjat deloc de reprezentantii partenerilor strategici, ce-au preferat complicitatea cu partenerii lor cvasiexclusivi, ce nu erau nici politici si nici ‘’civili’’. Desigur ca se poate dezvolta mult demonstratia, cu fapte si situatii incluse, si este evidenta azi excluderea factorului politic si civil de la decizia reala, dar si preeminenta Securismului ce influenteaza prin “vectori recrutati”, gen Dragnea, Orban sau oricare alt decident politic, inclusiv de la partidele mici. E rau? E foarte rau din multe motive, si in primul rand pentru ca nu reprezinta normalitatea.

Alte semne? Unul, de genul deciziei CCR din 16.03.2016, prin care a fost desfiintat binomul SRI-DNA. Cu doua remarci, una buna, una rea: acea decizie CCR nu s-a putut lua fara acordul (sau initiativa!) SRI, si-a fost in defavoarea Securismului; iar de rau, faptul ca inregistrarile clare ale ‘’binomului’’ ce pot dovedi coruptia nu au primit inca vreun aviz de conformitate, fapt ce afecteaza grav nu numai munca unor procurori sau recuperarea sumelor furate, dar decredibilizeaza major actul anticoruptie.

Alt semn rau, de genul trecerii generalului Coldea de partea lui Dragnea & Comp., actiune care este de natura nu doar sa asigure flotabilitatea unui regim politic neprofesionist si corupt, aruncand in derizoriu partea folositoare a muncii “binomului”, dar este si clar destabilizatoare pentru strategia de renormalizare a activitatii SRI in defavoarea securismului, care a fost practicata clar in mandatul lui Hellvig.

Aceasta ar fi o schita pentru descrierea momentului actual legat de Securism. In baza ei am putea imagina destul de simplu teribilele framantari individuale sau de grup, rezultate din confruntarea posibilelor porniri pozitive ale unor decidenti cu teama feroce de santaj, trecut neprescris, agenda dictate de apartenenta la servicii straine, etc. si fara multe exemple necesare, imi ajunge s-o urmaresc cu tristete maxima pe Alina Mungiu-Pippidi , ale carei expertiza si tendinte au capatat aprecierea celor care conteaza, pana acum ceva vreme…

Si-nca ceva: Securismul e greu de identificat si suportat atunci cand e generat de stat, insa acum, cand se privatizeaza, capata o identitate monstruoasa, si va genera consecinte fatale.

Cozmin Gușă

Share this post

Post Comment